Plastica actorilor este determinată de spaţiul scenic şi de rolurile interpretate de ei. Iosif în chip de bărbat (M. Fusu), stînd în genunchi, se oglindeşte în apa din cupa de argint. Îndreptîndu-şi privirea în depărtare, el rosteşte cu tristeţe:
cît de preocupaţi suntem de propria noastră persoană. Iosif în chip de femeie ( E. Chioibaş) îşi dă la iveală , prin gesturi line, gingăşia şi lipsa de apărare sufletească. Beniamin în chip de femeie ( N. Cozaru) îşi demonstrează prin gesturi farmecul exterior, în chip de bărbat ( I. Cupcea), a cărui plastică te pune pe gardă, demonstrează natura lui linguşitoare, josnică.
Iacov, tatăl lui Iosif şi al lui Beniamin, întruchipat de actriţa Ala Menşicov, se distinge pritntr-o energie debordantă. În comunicare cu fiii, în lipsa Martei, gesturile lor denotă încredere în sine. Dragostea mistuitoare pentru Marta, care îi transformă sufletul în scrum, îl face rob. Acest rol este interpretat de Andrei Sochircă. Respins şi umilit, el se transformă într-un bătrîn gîrbovit, care, asemenea unui cîinişor, execută capriciile stăpînei sale, ducîndu-i în dinţi poşeta. Marta în chip de bărbat ( A. Vasilache) şi în chip de femeie ( L. Tulgara) nu se desparte de biciul din mîini, care are menirea nu atît să-i tină în frîu pe cei din jur, cît să-i aprindă poftele trupeşti. În scena seducerii lui iosif, patima arzătoare ce o copleşeşte este demonstrată de plastica gesturilor, de dorinţa trupului dezgolit a lui A. Vasilache. În ultimele scene din spectacol, Marta, care nu mai este tînără, îşi demostrează focul patimii în dansul slujitoarei zeului Atum-Ra sau Atun, a cărui servitoare a templului era.
Mozes ( B. Cremene) apare atunci cînd patimile personajelor ating cota maximă de fierbere. Mişcîndu-se lent, cadenţat, nivelînd cu migală nisipul împrăştiat de picioarele oamenilor cuprinşi de patimă, el vorbeşte de pericolul ispitei şi distrugerii echilibrului balanţei.
Patru egipteni necunoscuţi îl omoară pe Mozes exact în clipa în care Iosif hotărăşte să părăsească împreună cu el blestematul Egipt, această închisoare cu gratii de aur. În scena seducerii lui Iosif de către Marta veşmîntul lui lung este acoperit de o plasă de aur. Smulgîndu-se din încleştarea mîinilor, el aruncă această palsă. Acum, după moartea lui Mozes, simţind imposibilitatea de a-şi îndeplini predestinaţia de a restabili echilibrul cosmic, Iosif aruncă în nisip cupa sa de mare preţ.
Elfrida Coroliova.
Arta, 2005.
